Circuite Polonia
Circuite Polonia 2026-2027: Cracovia e una dintre cele mai frumoase piețe medievale din Europa. Varșovia a fost rasă de pe hartă și a renăscut complet. Polonia e țara care a trecut prin tot și arată mai bine ca niciodată.
0 circuite disponibile
Plecări disponibile spre Polonia
Alege orașul de plecare pentru a vedea circuitele disponibile
0 circuite disponibile
Toate circuitele din Polonia — alege-l pe cel potrivit pentru tine.
Filtrează circuite
Niciun circuit găsit
Încearcă să modifici filtrele aplicate sau să resetezi toate filtrele.
Resetează filtrele✈ Circuite Polonia · Plecare din România
Circuite Polonia 2026-2027: țara care a fost ștearsă de pe hartă 123 de ani și s-a întors exact la loc
În 1795, Rusia, Prusia și Austria au împărțit Polonia între ele și au șters numele de pe hartă. Nu pentru câțiva ani — pentru 123 de ani. Patru generații de polonezi s-au născut, au trăit și au murit într-o țară care oficial nu exista. Marie Curie s-a născut în perioada aia, la Varșovia, într-un oraș rusesc. Chopin a murit fără să-și mai vadă vreodată patria. Iar când Polonia a reapărut, în 1918, vorbea aceeași limbă și își știa toate cântecele. E singura țară din Europa care a demonstrat că poți desființa un stat, dar nu poți desființa o națiune. Circuitul InSlapi prin Polonia pleacă din România, cu ghid în română, 7 nopți, mic dejun inclus.
România și Polonia sunt ambele în Uniunea Europeană. O carte de identitate valabilă e suficientă — fără viză, fără pașaport. Fusul orar e la o oră distanță, zborul durează 2–3 ore, iar prețurile sunt printre cele mai blânde din Europa.
De ce Polonia surprinde pe oricine ajunge prima dată. Marie Curie — singura persoană din istorie cu Nobel în două științe diferite — s-a născut la Varșovia în 1867, când Polonia nu exista pe hartă; a numit primul element descoperit de ea poloniu, ca gest politic, ca lumea să întrebe unde e Polonia. Inima lui Chopin e îngropată separat de trup, într-un stâlp din bazilica Sfânta Cruce din Varșovia, la cererea lui expresă. Wieliczka, mina de sare, are 287 de kilometri de galerii săpate manual timp de 700 de ani și o catedrală întreagă sculptată în sare la 101 metri adâncime — inclusiv candelabrele, făcute din cristale de sare.
De ce circuit organizat și nu vacanță pe cont propriu. Polonia e accesibilă, dar distanțele contează: Varșovia–Cracovia sunt 300 de kilometri, iar obiectivele din sud sunt împrăștiate. Auschwitz-Birkenau, vizitat de peste două milioane de oameni pe an, cere rezervare în avans și ghid autorizat — vizita individuală e restricționată în sezon. Wieliczka se rezervă cu zile înainte și se intră doar cu ghid. Iar pentru locuri atât de încărcate, contextul oferit de un ghid care vorbește limba ta nu e un moft, ci diferența dintre a vedea și a înțelege.
Povestea Poloniei în patru capitole și o morală
Nu ghiduri, nu liste de bifat. Patru povești care explică de ce Polonia arată, funcționează și se simte altfel decât orice altceva ai văzut în Europa.
Capitolul I · Varșovia, 1945
Orașul reconstruit din tablourile unui italian mort de 165 de ani
După înăbușirea Insurecției din Varșovia, în toamna lui 1944, Hitler a dat un ordin fără precedent: orașul nu trebuia doar cucerit, ci șters. Echipe speciale au demolat sistematic, clădire cu clădire, cu explozibil și aruncătoare de flăcări, timp de trei luni. Când sovieticii au intrat, în ianuarie 1945, 85% din Varșovia dispăruse. Erau propuneri serioase de a muta capitala în altă parte și a lăsa ruinele ca memorial.
Polonezii au refuzat. Problema era că nu mai aveau planurile — arhivele arseseră și ele.
Aveau, în schimb, tablouri. Bernardo Bellotto, nepotul lui Canaletto, pictase Varșovia în anii 1770, cu obsesia de precizie a școlii venețiene: fiecare fațadă, fiecare fereastră, fiecare ornament, redate cu ajutorul camerei obscure. Nu erau peisaje romantice, erau, din întâmplare, documentație tehnică.
Studenții de la Arhitectură — care, în timpul ocupației, făcuseră ilegal relevee ale clădirilor, riscând închisoarea — au adus și ei ce salvaseră. Din tablourile lui Bellotto și din desenele alea s-a reconstruit orașul vechi, stradă cu stradă, uneori cu molozul original resortat de mână.
În 1980, UNESCO a inclus centrul Varșoviei în patrimoniul mondial. E singurul caz din lume în care o copie a primit statut de patrimoniu — motivația fiind exact opusul autenticității materiale: dovada că o comunitate își poate reface identitatea după distrugere totală.
→ Morala: se poate demola un oraș în trei luni. Un oraș care refuză să dispară se reconstruiește din tablouri.
Capitolul II · Wieliczka, șapte secole
Minerii care au construit o catedrală în timpul liber
Mina de sare de la Wieliczka a funcționat neîntrerupt din secolul al XIII-lea până în anii '90. Șapte sute de ani. La un moment dat, sarea de aici aducea o treime din veniturile regatului polonez — era, literal, aurul alb care a construit Cracovia și a finanțat cea mai veche universitate din Polonia.
Minerii coborau dimineața și urcau seara. Aveau o problemă practică și una spirituală: sub pământ nu se putea aprinde lumânare la voia întâmplării, iar preotul nu cobora 100 de metri pentru o slujbă. Așa că și-au făcut singuri capele. În sare. Cu uneltele de lucru, în pauze.
Nu s-au oprit la o cameră. Timp de generații, mineri anonimi — nu artiști, mineri — au sculptat statui, altare, basoreliefuri cu scene biblice și, în final, Capela Sfânta Kinga: 54 de metri lungime, 12 lățime, 18 înălțime, la 101 metri sub pământ. Totul din sare. Pardoseala e sculptată cu motive geometrice care imită dalele. Candelabrele sunt din cristale de sare curățate manual până devin transparente ca sticla.
Există acolo și o Cină cea de Taină în basorelief, executată de un miner pe nume Józef Markowski, care a lucrat la ea treizeci de ani.
Mina are 287 de kilometri de galerii pe nouă niveluri. UNESCO a inclus-o în 1978, în primul lot de douăsprezece situri din lume — alături de Piramide și Insulele Galápagos.
→ Nimeni nu le-a cerut. Nimeni nu i-a plătit. Au făcut-o pentru că petreceau acolo mai mult timp decât acasă.
Capitolul III · Paris, 17 octombrie 1849
Ultima dorință a unui om care nu s-a mai putut întoarce
Chopin a plecat din Varșovia în 1830, la douăzeci de ani, pentru un turneu. Câteva săptămâni mai târziu a izbucnit Insurecția din Noiembrie. A fost înăbușită, iar Chopin, care sprijinise public revolta, nu s-a mai putut întoarce niciodată. A trăit restul vieții la Paris, a compus aproape exclusiv despre Polonia — mazurci, poloneze, forme muzicale țărănești ridicate la rangul de muzică de concert — și a purtat cu el o cupă de argint cu pământ polonez, primită la plecare.
A murit de tuberculoză la 39 de ani. Avea o frică documentată de a fi îngropat de viu și o dorință clară, formulată pe patul de moarte: trupul să rămână la Paris, inima să se întoarcă acasă.
Sora lui, Ludwika, a scos inima, a pus-o într-un borcan de cristal cu coniac și a trecut-o peste graniță ascunsă sub rochie. Polonia nu exista, iar autoritățile ruse ar fi confiscat orice relicvă patriotică. A ajuns la Varșovia și a fost zidită într-un stâlp al bazilicii Sfânta Cruce.
În 1944, când nemții demolau orașul, un preot a scos urna din zid cu o zi înainte ca biserica să fie aruncată în aer. A stat ascunsă până la sfârșitul războiului, apoi a fost pusă înapoi, în același stâlp.
E acolo și azi. Deasupra, o inscripție: „Unde vă e comoara, acolo va fi și inima voastră."
→ Cea mai poloneză poveste posibilă: un om care nu s-a mai putut întoarce viu și a găsit o soluție oricum.
Capitolul IV · Gdańsk, august 1980
Electricianul care a sărit gardul
Pe 14 august 1980, muncitorii de la Șantierul Naval Lenin din Gdańsk au intrat în grevă pentru că fusese concediată o macaragiță cu cinci luni înainte de pensie. Atât. Motivul inițial al mișcării care avea să dărâme comunismul european era o femeie dată afară nedrept.
Un electrician concediat cu patru ani înainte, Lech Wałęsa, a sărit gardul șantierului ca să se alăture. A ajuns lider al grevei în câteva ore.
Când conducerea a acceptat cererile inițiale, greviștii au fost gata să plece. Wałęsa i-a oprit cu argumentul că nu pot abandona celelalte fabrici care li se alăturaseră între timp. A fost momentul care a schimbat totul: greva a devenit solidaritate, iar solidaritatea a devenit Solidarność, primul sindicat independent din blocul sovietic.
În câteva luni avea zece milioane de membri — un sfert din populația Poloniei, aproape fiecare familie. În 1981 a fost interzis prin lege marțială, iar Wałęsa arestat. Nu a dispărut: a funcționat clandestin nouă ani.
În 1989, la primele alegeri parțial libere, Solidarność a câștigat 99 din 100 de locuri în Senat. În noiembrie cădea Zidul Berlinului. Wałęsa, electricianul, a devenit președinte al Poloniei în 1990, după ce luase Nobelul pentru Pace în 1983 — pe care nu s-a dus să-l ridice, de teamă că nu-l mai lasă înapoi în țară.
→ Comunismul european nu a căzut din cauza rachetelor. A căzut pentru că o macaragiță a fost concediată nedrept, iar cineva a sărit un gard.
Ce vezi concret în circuitul prin Polonia
Traseul acoperă capitala reconstruită, Cracovia medievală și sudul polonez. Iată ce face fiecare oprire memorabilă — și ce nu scrie în broșura standard.
Distrusă 85% în război, reconstruită după tablourile lui Bernardo Bellotto din anii 1770, precise ca niște planuri tehnice. UNESCO din 1980 — singurul centru istoric reconstruit din lume care a primit statutul, tocmai pentru că dovedește că o comunitate își poate reface identitatea. Palatul Culturii și Științei, „darul" lui Stalin din 1955, rămâne cea mai înaltă clădire a orașului: varșovienii nu îl iubesc, dar l-au păstrat. Gluma locală spune că are cea mai frumoasă panoramă din oraș — pentru că e singurul loc din care nu îl vezi.
Singurul mare oraș polonez neatins de război — trupele germane s-au retras fără luptă, conservând accidental cel mai bine păstrat centru medieval din Europa Centrală. Castelul Wawel, reședința regilor, domină un deal de calcar cu o peșteră la bază unde, spune legenda, locuia un dragon. Rynek Główny, de 200 pe 200 de metri, e cea mai mare piață medievală din Europa, iar Sukiennice, Halele Drăperilor, funcționează ca piață comercială din 1300 — șapte secole de comerț neîntrerupt în aceeași clădire.
Exploatată neîntrerupt din secolul al XIII-lea: 287 km de galerii pe nouă niveluri, între 64 și 327 de metri adâncime. Minerii au sculptat, în pauze și de-a lungul generațiilor, statui, altare și Capela Sfânta Kinga — 54 de metri lungime, la 101 metri sub pământ, totul din sare, inclusiv candelabrele, făcute din cristale curățate până devin transparente. UNESCO din 1978, în primul lot de douăsprezece situri din lume. Temperatura e constant 14°C, indiferent de sezon.
Cel mai mare complex de lagăre de exterminare naziste din istorie. Între 1940 și 1945 au fost uciși peste un milion de oameni, în majoritate evrei. UNESCO a inclus situl în 1979 nu ca monument, ci ca avertisment permanent. Intrarea e gratuită — o decizie deliberată: nimeni nu câștigă din memoria Holocaustului. Vizita cere rezervare în avans, iar ghidul autorizat e obligatoriu pentru grupuri. Durează 3–4 ore și nu e o vizită turistică, ci una de responsabilitate.
Stațiunea alpină a Poloniei, la poalele Tatrei, cu vârful Rysy (2.499 m), cel mai înalt punct al țării. Stilul arhitectural zakopiański — case de lemn cu acoperișuri abrupte și sculpturi populare — a fost inventat deliberat în jurul anului 1900 de Stanisław Witkiewicz, ca stil național polonez, într-o perioadă în care Polonia nu exista. Bucătăria góralilor, oamenii munților, e obligatorie: oscypek, brânză de oaie afumată cu ștampilă geometrică, se mănâncă la grătar, cu merișoare.
Inima lui Chopin e zidită într-un stâlp din bazilica Sfânta Cruce din Varșovia, adusă clandestin de sora lui într-un borcan cu coniac, ascunsă sub rochie. Marie Curie, singura persoană cu Nobel în două științe diferite, s-a născut la Varșovia când Polonia nu exista și a numit primul element descoperit de ea poloniu, ca protest politic. Amândoi au făcut același lucru, în domenii diferite: au pus numele unei țări dispărute acolo unde nu putea fi șters.
Ghid rapid: tot ce trebuie să știi înainte de un circuit în Polonia
| Subiect | Răspunsul scurt | Ce mai contează |
|---|---|---|
| 🪪 Acte necesare | Carte de identitate | Polonia e în UE și în Schengen — CI valabilă e suficientă, fără viză și fără pașaport. |
| ✈️ Zborul din România | ~2–3 ore | Spre Varșovia (WAW) sau Cracovia (KRK), direct sau cu escală scurtă. Ruta exactă se confirmă la rezervare. |
| 💰 Moneda | Zlotul polonez (PLN) | Polonia nu folosește euro, deși e în UE. Cardul funcționează excelent peste tot. Nu schimba euro în România — bancomatele poloneze au cursuri mai bune. |
| 💶 Costuri | Printre cele mai mici din UE | Masă la restaurant: 8–15 €. Bere: 2–3 €. Muzeu: 3–8 €. De 3–4 ori mai ieftină decât Norvegia sau Irlanda pentru cheltuieli zilnice. |
| 🕐 Fus orar | −1 oră față de România | Polonia e pe CET (vara CEST). Când la București e 12:00, la Varșovia e 11:00. Decalajul e neglijabil. |
| 🗓️ Cel mai bun sezon | Mai–septembrie | August: 22–26°C, toate atracțiile deschise. Mai e la fel de frumos și mult mai gol. Iernile sunt lungi și reci, până la −15°C în ianuarie. |
| 🗣️ Limba | Poloneză | Engleza e bine înțeleasă în turism la Varșovia și Cracovia, mai ales de generația tânără. „Dziękuję" și „dzień dobry" sunt mereu apreciate. |
| 🔌 Prize și curent | Identice cu România | 230V, prize tip C/E/F — niciun adaptor necesar. |
Întrebări frecvente despre circuitul în Polonia din România
După înăbușirea Insurecției din 1944, echipe germane specializate au demolat sistematic orașul, clădire cu clădire, timp de trei luni — 85% din Varșovia a dispărut, iar arhivele cu planurile arseseră și ele. Reconstrucția s-a bazat pe tablourile lui Bernardo Bellotto, nepotul lui Canaletto, care pictase orașul în anii 1770 cu ajutorul camerei obscure, atât de precis încât lucrările au funcționat ca proiecte tehnice. S-au adăugat releveele făcute ilegal de studenții la Arhitectură în timpul ocupației. Orașul vechi a fost refăcut stradă cu stradă, uneori cu molozul original. UNESCO a acordat statutul de patrimoniu în 1980 — singurul caz în care o reconstrucție e recunoscută, tocmai pentru că dovedește că identitatea culturală poate fi restaurată după distrugere totală.
O catedrală. Capela Sfânta Kinga, la 101 metri sub pământ, are 54 de metri lungime, 12 lățime și 18 înălțime, și e sculptată integral în sare de mineri obișnuiți — nu artiști — de-a lungul mai multor generații, în timpul liber. Altarele, basoreliefurile cu scene biblice, statuile și chiar pardoseala, cu motive geometrice, sunt din sare. Candelabrele sunt făcute din cristale de sare curățate manual până devin transparente ca sticla. Mina are 287 de kilometri de galerii pe nouă niveluri și a funcționat neîntrerupt din secolul al XIII-lea. UNESCO a inclus-o în 1978, în primul lot de douăsprezece situri din lume. Temperatura e constant 14°C, deci o jachetă subțire e necesară chiar și în august.
Chopin a plecat din Varșovia în 1830, la douăzeci de ani, iar Insurecția din Noiembrie a izbucnit câteva săptămâni mai târziu. Sprijinind public revolta, nu s-a mai putut întoarce niciodată. A murit la Paris în 1849, la 39 de ani, cerând expres ca trupul să rămână acolo, iar inima să se întoarcă în Polonia. Sora lui, Ludwika, a transportat-o clandestin într-un borcan de cristal cu coniac, ascunsă sub rochie — Polonia nu exista oficial, iar autoritățile ruse ar fi confiscat orice relicvă patriotică. Inima a fost zidită într-un stâlp al bazilicii Sfânta Cruce din Varșovia. În 1944, un preot a scos-o din zid cu o zi înainte ca biserica să fie aruncată în aer, iar după război a fost pusă la loc, unde se află și azi.
În august 1980, muncitorii de la șantierul naval din Gdańsk au intrat în grevă pentru că fusese concediată o macaragiță cu cinci luni înainte de pensie. Un electrician concediat anterior, Lech Wałęsa, a sărit gardul șantierului și a devenit liderul mișcării. Când conducerea a cedat la cererile inițiale, Wałęsa a refuzat să oprească greva, ca să nu abandoneze celelalte fabrici care li se alăturaseră — momentul în care greva a devenit Solidarność, primul sindicat independent din blocul sovietic. A ajuns la zece milioane de membri, un sfert din populație. Interzis prin legea marțială în 1981, a funcționat clandestin nouă ani. În 1989 a câștigat 99 din 100 de locuri în Senat la primele alegeri parțial libere — primul domino al prăbușirii comunismului în Europa de Est.
Vizita durează 3–4 ore și acoperă atât Auschwitz I, cât și Birkenau: blocurile originale, rampa de selecție, depozitele cu obiectele victimelor — ochelari, valize cu nume scrise pe ele, pantofi, păr — camerele de gazare și crematoriile. E o experiență solicitantă emoțional, nu un muzeu obișnuit. Ghidul autorizat e obligatoriu pentru grupuri în sezon și oferă contextul fără de care locul rămâne de neînțeles. Ținuta se cere respectuoasă, fără șorturi sau pălării de plajă, iar fotografierea e restricționată în anumite zone. Intrarea e gratuită — o decizie deliberată a muzeului: nimeni nu câștigă bani din memoria Holocaustului. Planifică restul zilei mai liniștit.
Cartea de identitate valabilă e suficientă — Polonia e în UE și în spațiul Schengen, deci fără viză și fără pașaport. Moneda e zlotul polonez (PLN), nu euro: Polonia e membră UE, dar și-a păstrat moneda națională. Cardul Visa sau Mastercard funcționează excelent peste tot, inclusiv la magazine mici. Nu schimba euro înainte de plecare — bancomatele poloneze oferă cursuri mai bune decât casele de schimb, iar cele din zonele turistice, numite kantor, au adesea cursuri dezavantajoase.
Polonia e una dintre cele mai accesibile destinații din Uniunea Europeană. O masă la un restaurant decent costă 8–15 euro, o bere 2–3, un bilet de tramvai 0,5–1, iar intrarea la muzee 3–8. Porția de pierogi într-un local tradițional: 4–7 euro. Comparativ, Polonia e de trei-patru ori mai ieftină decât Norvegia sau Irlanda pentru cheltuielile zilnice. În circuitul organizat, cazarea și micul dejun sunt incluse, deci bugetul personal pentru prânzuri, cine și suveniruri poate fi semnificativ mai mic decât la alte destinații europene — 25–40 de euro pe zi acoperă confortabil.
Mai–septembrie e fereastra optimă. August e excelent: 22–26°C, toate atracțiile deschise, festivaluri culturale la Cracovia și Varșovia. Mai e la fel de frumos și considerabil mai gol — Cracovia în mai e aproape perfectă. Evită noiembrie–martie: iernile poloneze sunt lungi, cu zăpadă din octombrie și temperaturi care coboară spre −15°C în ianuarie și februarie. Un lucru de reținut indiferent de lună: Wieliczka și Auschwitz se rezervă în avans, iar circuitul organizat preia rezervările.
Detaliile exacte sunt în fișa circuitului — accesează pagina pentru lista completă de incluziuni. Ca regulă generală, transportul și cazarea cu mic dejun sunt incluse, la fel și ghidul însoțitor vorbitor de română pe tot parcursul. Obiectivele care cer rezervare și ghid autorizat — Auschwitz-Birkenau și Wieliczka — sunt gestionate de circuit, ceea ce e avantajul concret față de vacanța pe cont propriu: la Auschwitz, vizita individuală fără ghid e restricționată în sezon, iar la Wieliczka nu se intră deloc fără ghid.
Intri pe pagina circuitului, verifici data disponibilă și trimiți solicitarea de rezervare. Echipa InSlapi te contactează rapid pentru confirmare și pentru orice detaliu, înainte de angajarea vreunei sume. InSlapi nu este agenție de turism — relația contractuală și plata se realizează exclusiv cu operatorul partener, iar prin InSlapi beneficiezi de tarife preferențiale. Ai întrebări înainte să decizi? Scrie pe WhatsApp sau sună — răspundem fără presiune și fără pitch de vânzări.
Ponturi InSlapi pentru circuitul în Polonia
→ La Wieliczka, ia o jachetă. Da, și în august. Temperatura din mină e constant 14°C, indiferent dacă afară sunt 30 sau 3 grade. Traseul turistic durează două ore, iar diferența de temperatură se simte în primele zece minute. Un strat subțire în rucsac e cea mai utilă piesă de îmbrăcăminte pentru toată ziua. Bonus: sunt aproximativ 800 de trepte la coborâre, dar urcarea se face cu liftul.
→ Auschwitz cere pregătire, nu curiozitate. Nu e un muzeu ca oricare altul, iar 3–4 ore acolo epuizează emoțional. Lasă telefonul în buzunar și ascultă ghidul — contextul face diferența dintre a vedea barăci și a înțelege ce s-a întâmplat. Dacă ai copii sub 14 ani, muzeul însuși nu recomandă vizita. Planifică restul zilei liniștit: nu se merge de acolo direct la un prânz vesel.
→ Pierogi nu sunt colțunași și nu se discută. Ruskie (cartofi și brânză) sunt clasicul absolut, în ciuda numelui — vin din Rutenia, nu din Rusia, iar polonezii țin să precizeze asta. Se mănâncă fierți sau prăjiți în unt, cu smântână. Żurek, supa de secară fermentată cu ou și cârnat, se servește în pâine scobită și e cea mai poloneză mâncare din câte există. Bigos se îmbunătățește la fiecare reîncălzire, deci comandă-l unde se gătește de zile întregi.
→ Milk bar-ul e cea mai bună afacere din Europa. Bar mleczny e o instituție rămasă din comunism: cantine subvenționate cu mâncare poloneză tradițională, la prețuri absurd de mici — un prânz complet costă 4–7 euro. Meniul e pe perete, în poloneză, iar personalul nu zâmbește. Mănâncă acolo măcar o dată: e mai autentic decât orice restaurant „tradițional" din piața centrală.
→ Nu schimba euro acasă. Cursul din bancomatele poloneze bate constant casele de schimb din România și din aeroporturi. Evită kantor-urile din zonele turistice — au cursuri proaste și comisioane ascunse. Cardul rezolvă practic tot; Polonia e foarte digitalizată și contactless-ul merge inclusiv la tarabe.
→ Ce aduci acasă. Żubrówka, vodca cu fir de iarbă de bizon din pădurea Białowieża, e complet diferită de orice altă vodcă și se bea tradițional cu suc de mere — merge în cală. Oscypek, brânza de oaie afumată cu ștampilă geometrică, se ia de la Zakopane. Ciocolata Wawel e icoana Cracoviei. Iar chihlimbarul polonez de pe piețele din Varșovia e printre cele mai bune din lume — Polonia e cel mai mare exportator de bijuterii din chihlimbar.
Polonia a lipsit de pe hartă 123 de ani și s-a întors vorbind aceeași limbă. Și-a reconstruit capitala din tablourile unui italian mort de un secol și jumătate. A avut mineri care au sculptat o catedrală în sare pentru că petreceau acolo mai mult timp decât acasă. Un compozitor care nu s-a mai putut întoarce viu și-a trimis inima acasă într-un borcan, ascunsă sub o rochie. Iar comunismul european a căzut pentru că o macaragiță a fost concediată nedrept și un electrician a sărit un gard. E o țară pe care Europa de Vest încă o subestimează, ceea ce e, probabil, cea mai poloneză situație posibilă. Circuitul disponibil pentru Polonia pe InSlapi pleacă dintr-un singur loc: direct din București, de pe Aeroportul Henri Coandă.