Circuit Spania și Portugalia 2026-2027: Andaluzia și Algarve

E ceva potrivit în a petrece Paștele în Andaluzia, apoi în Algarve: două coaste ale aceleiași credințe, una spaniolă și solemnă, cealaltă portugheză și marină. Zbori la Málaga și treci direct la Sevilla, orașul care trăiește Semana Santa, Săptămâna Mare, cu o intensitate fără pereche — procesiuni de confrați în glugi, tronuri purtate pe umeri, mulțimi tăcute pe străzi înguste. De aici pornește un drum de primăvară și de înviere, din Andaluzia până la capătul lumii portughez.

→ Pontul zilei: transferul de la Málaga la Sevilla e lung după zbor — ia apă și o gustare. Dacă vacanța prinde Săptămâna Mare, întreabă din prima seară despre programul procesiunilor: e cel mai puternic spectacol al Paștelui sevillan.

Ziua asta e a capitalei Andaluziei — și, de Paște, a inimii Semana Santa. Catedrala din Sevilla, cea mai mare biserică gotică din lume, ridicată pe locul unei moschei, adăpostește mormântul lui Cristofor Columb. Alături, Real Alcázar, palat regal cu săli maure atât de spectaculoase încât au servit drept decor pentru Dorne în „Game of Thrones". Traseul cuprinde monumentala Plaza de España, Parcul María Luisa și fostul cartier evreiesc Barrio Santa Cruz, prin care noaptea trec procesiunile.

→ Pontul zilei: dacă ajungi la Sevilla în Săptămâna Mare, o singură procesiune văzută pe viu spune mai mult decât orice tur. Alege o stradă îngustă din Barrio Santa Cruz și așteaptă trecerea unui „paso" — e momentul care definește Paștele sevillan.

Ziua asta te poate scoate, opțional, pe drumul satelor albe, în verdele primăverii. Zahara de la Sierra, cocoțat pe o stâncă sub ruinele unui castel maur, veghează un lac turcoaz ce contrastează izbitor cu dealurile din jur. Apoi Setenil de las Bodegas, unde casele albe se strecoară sub buze uriașe de stâncă, iar strada trece pe sub roca ce ține loc de acoperiș. Ziua se încheie la Ronda, orașul de pe marginea prăpastiei El Tajo, cu spectaculosul Puente Nuevo și una dintre cele mai vechi arene de coride din Spania.

→ Pontul zilei: satele albe au propriile procesiuni de Semana Santa, mai mici și mai intime decât cele din marile orașe. Dacă prinzi una la Ronda sau Zahara, e o versiune mai autentică și mai emoționantă a Paștelui andaluz.

Astăzi treci în Portugalia, unde Paștele are alt chip. Prima oprire e Tavira, orășel autentic ferit de mulțimi, cu Podul Roman cu șapte arcade peste râul Gilão. Apoi Faro, capitala Algarve, cu Catedrala Sé ridicată pe locul unei moschei și un centru istoric de ziduri maure. Algarve a fost ultima regiune a Portugaliei recucerită de la mauri, iar numele vine din arabă, „al-Gharb" — vestul. Cazare la Lagos.

→ Pontul zilei: în Portugalia, Paștele („Páscoa") e mai domestic decât Semana Santa spaniolă — mai puține procesiuni, mai multă tradiție de familie și dulciuri. La Tavira, urcă la castel pentru priveliștea peste acoperișurile de olane, cea mai frumoasă surpriză a zilei.

Ziua asta te poate duce, opțional, pe cea mai spectaculoasă coastă a Portugaliei — decorul perfect pentru sensul de reînnoire al Paștelui. Albufeira, vechi sat de pescari devenit stațiune, are un centru alb fermecător. Apoi Praia da Marinha, printre cele mai frumoase plaje ale țării, și o croazieră de-a lungul falezelor aurii până la peștera Benagil — o grotă marină cu o deschidere rotundă în tavan, prin care lumina cade ca un reflector natural pe nisipul dinăuntru. Peștera se admiră de pe apă; accesul înăuntru depinde de condițiile zilei.

→ Pontul zilei: primăvara, oceanul Algarve e limpede dar încă răcoros — croaziera e despre priveliști, nu despre baie. Ia o geacă subțire de vânt; pe apă, briza de aprilie e mai tăioasă decât pare de pe uscat.

Astăzi ajungi la capătul lumii cunoscute cândva. În Lagos vizitezi Igreja de Santo António, cu interior în foiță de aur, și Ponta da Piedade, faleze galben-portocalii sculptate de mare în arcade și peșteri. Apoi Sagres, cu Fortăreața legată de Henric Navigatorul, prințul care a adunat aici cartografi și corăbieri și a lansat marea epocă a descoperirilor portugheze. Ziua se închide la Cabo de São Vicente, „capătul lumii", cu farul său și falezele care cad vertical în Atlantic.

→ Pontul zilei: la Cabo de São Vicente, rămâi până spre apus dacă programul permite — cel mai sud-vestic punct al Europei continentale, cu soarele coborând în Atlantic, e locul pe care marinarii îl socoteau marginea pământului. Un final de zi de neuitat, mai ales de Paște.

Te întorci în Spania, cu o ultimă oprire albă și înflorită. Mijas Pueblo, cocoțat pe versantul Sierrei de Mijas, e unul dintre cele mai cunoscute sate albe de pe Costa del Sol — străduțe înguste văruite, ghivece colorate pe pereți și o panoramă largă spre Mediterana, la cel mai frumos moment al lor primăvara. Un ultim decor andaluz de carte poștală înainte de a coborî la Málaga, unde te cazezi pentru ultima noapte.

→ Pontul zilei: la Mijas, caută capela săpată în stâncă, Ermita de la Virgen de la Peña, și grădina-belvedere — colțurile cele mai liniștite și mai potrivite pentru un moment de reculegere pascală, dincolo de străduțele pline de turiști.

Cercul se închide la Málaga: transfer la aeroport și zbor spre București. Dacă zborul e seara și timpul permite, mai apuci câteva ore de oraș — cetatea maură Alcazaba, Catedrala, casa natală a lui Picasso și portul Muelle Uno. Te întorci dintr-un Paște altfel — între procesiunile solemne ale Sevillei și oceanul reînnoirii de la capătul lumii portughez.

→ Pontul zilei: dacă ai orele libere de dimineață, urcă la Alcazaba și, mai sus, la castelul Gibralfaro — panorama peste Málaga, port și mare e cea mai bună ultimă imagine a acestui Paște între două coaste.