Circuit Provence și Coasta de Azur 2026-2027 în 8 zile: de la mozaicul lustruit al Milano-ului la iahturile albe din Saint-Tropez, povestea a două Riviere care se privesc peste graniță

Dimineața aduce prima alegere a călătoriei: rămâi liber prin Genova sau te lași furat de coastă spre Portofino*. Iar dacă întrebi orașul cine e, îți răspunde cu mândrie că aici s-a născut Cristofor Columb, omul care a plecat spre India și a nimerit un continent întreg — cea mai norocoasă greșeală de navigație din istorie. Genova își etalează comorile fără grabă: Piazza de Ferrari cu fântâna sa centrală, Catedrala San Lorenzo închinată sfântului patron al orașului, Palazzo Ducale fosta reședință a ducilor, și Via Garibaldi, inclusă în Patrimoniul UNESCO pentru palatele sale de o eleganță aproape indecentă. Apoi drumul șerpuiește spre Portofino, sătucul unde iahturile costă cât un cartier întreg și casele multicolore par pictate de cineva care voia să impresioneze. Biserica San Giorgio veghează de sus asupra coastei, Castelul Brown din secolul XVI păzește golful, iar Piazzetta cu terasele ei e locul unde a comanda o cafea costă cât o masă în altă parte — dar priveliștea e inclusă.

→ Morala: Columb a plecat de aici căutând bogății peste mări. Ironia e că cele mai scumpe le-a lăsat acasă, în golful Portofino.

Astăzi treci granița dintr-o Riviera în alta, iar decorul se schimbă din italian melodios în francez rafinat. Prima oprire e Monaco, a doua cea mai mică țară din lume și locul cu cea mai mare densitate de milionari din Europa — un stat atât de mic încât ai putea să-l traversezi pe jos înainte să-ți termini cafeaua. Se vizitează orașul vechi, Palatul Princiar, Catedrala și Muzeul Maritim, urmate de un tur panoramic prin Monte Carlo, cu portul și legendarul cazinou — clădire în care localnicii monegasci, culmea, au interzicerea legală de a juca. Apoi urcă spre Eze, satul medieval agățat de stâncă deasupra Coastei de Azur, unde se descoperă secretele parfumeriei franceze la una dintre celebrele fabrici. Străduțele pavate cu piatră și grădina exotică suspendată oferă o panoramă amețitoare asupra Rivierei. Ziua se încheie la Nisa.

→ Morala: în Monaco cazinoul e deschis oricui, mai puțin celor care locuiesc acolo. Ca la orice petrecere bună, gazda nu bea din propriul bar.

Azi Nisa se dezvăluie în ritmul ei leneș de capitală a Rivierei. Turul începe pe faimoasa Promenade des Anglais, bulevardul de pe malul mării botezat astfel fiindcă englezii bogați l-au finanțat în secolul XIX, ca să aibă unde se plimba iarna departe de ceața londoneză. Se continuă prin Vieux Nice, orașul vechi cu străduțe înguste, apoi pietonal prin Cours Saleya cu piața de flori, Place Rossetti cu Catedrala Sainte-Réparate în stil baroc și Place Masséna cu arhitectura sa spectaculoasă și fântânile iluminate. Rămâne timp liber pentru degustarea specialității locale socca — o clătită de năut coaptă la cuptor cu lemne — sau cumpărături pe Rue de France. După-amiază, cei tentați pot merge la Cannes*, orașul făcut celebru de festivalul de film, cu Palais des Festivals și „treptele" sale, orașul vechi Le Suquet, bulevardul Croisette și Biserica Notre-Dame de l'Espérance.

→ Morala: la Cannes toată lumea se fotografiază pe trepte, imitând vedetele. Diferența e că vedetele urcă spre premii, iar noi urcăm spre selfie.

Coasta se schimbă din nou astăzi, dinspre eleganța Rivierei spre sudul mai sălbatic al Provenței. Prima oprire e Saint-Tropez, micul oraș-port care era un sat de pescari anonim până când filmul și starurile l-au pus pe hartă în anii '50. Aici te întâmpină plaje precum Pampelonne, portul emblematic cu iahturi de lux și cafenelele legendare de pe Quai Jean Jaurès, Place des Lices cu piața tradițională și terenurile de pétanque sub platani, Tour Portalet vechea poartă medievală, străduțele pitorești din cartierul La Ponche și centrul plin de magazine de lux și restaurante gourmet. Se continuă spre Marsilia, al doilea oraș ca mărime din Franța și cel mai vechi oraș al țării, fondat de negustori greci în urmă cu peste două milenii și jumătate. Cazare în zona Marsilia.

→ Morala: Saint-Tropez a fost descoperit de pictori, invadat de staruri și cucerit de miliardari. Pescarii, între timp, s-au mutat mai încolo, unde peștele e mai ieftin.

Marsilia se trezește gălăgioasă și autentică, departe de lustrul Rivierei. Turul pornește de la Vieux-Port, portul vechi vibrant cu pescari și cafenele, unde peștele proaspăt se vinde dimineața direct de pe bărci, exact ca acum câteva secole. Deasupra veghează Basilica Notre-Dame de la Garde, cocoțată pe colina sa cu panoramă spectaculoasă, pe care marsiliezii o alintă „la Bonne Mère". În larg se zărește Château d'If, faimoasa închisoare de pe insula fortificată din romanul „Contele de Monte Cristo", iar în inima orașului se întinde cartierul istoric Le Panier cu străduțele colorate și atelierele de artiști. După-amiază, cei care vor pot merge la Avignon*, fosta reședință papală și bijuterie medievală pe malul Ronului. Turul pietonal începe din fața Palatului Papal, impresionanta reședință gotică a papilor din secolul XIV, continuă spre celebrul Pont Saint-Bénézet (Pont d'Avignon), Piața Ceasornicului și grădinile Rocher des Doms cu vedere asupra Ronului.

→ Morala: la Avignon, un cântec pentru copii spune că se dansează „sur le pont" — pe pod. Ironia e că podul e rupt la jumătate de secole, așa că se dansa, de fapt, pe sub el.

Drumul de întoarcere reface, în sens invers, granița dintre cele două Riviere — din Provența franceză înapoi în Liguria italiană. Oprirea zilei e la Sanremo, eleganta stațiune cunoscută pentru festivalul său de muzică, cel mai vechi și mai important din Italia, care a inspirat chiar și celebrul Eurovision. Plimbarea pietonală prin centrul istoric include promenada principală Corso Matteotti cu palatele sale Art Nouveau, pitorescul cartier medieval La Pigna cu străduțele în pantă și casele colorate tipic ligure, precum și portul vechi cu atmosfera sa mediteraneană autentică. Apoi ultimul tronson spre Milano, unde se închide bucla începută în prima zi.

→ Morala: am plecat din Milano cu pantofii buni și ne întoarcem cu tălpile tocite. Semn bun — înseamnă că am mers pe unde trebuia.